Navigate / search

Whisky, stridii și scoțieni – de vorbă cu bucătarul Tom Lewis

Tom este un tip destul de solid. Poartă o barbă bine îngrijită și mult mai deasă decât părul care l-a trădat. În lumina becurilor din încăpere chelia îi strălucește la fel ca lama cuțitașului pe care îl ține în mâna dreaptă. Pare că știe să manevreze foarte bine unealta ascuțită. Cu o mișcare rapidă o înfige într-un orificiu mic, cât un ac de gămălie, și răsucește cu sete. Se aude un pârâit puternic și lama pătrunde adânc, până la plăsele. Pe mâinile lui Tom începe să se scurgă un lichid transparent, în timp ce cuțitul continuă să se răsucească. Scrijelește cu forță până când desprinde o bucată de carne.

”Ai mai mâncat stridii până acum?” mă întreabă cu un zâmbet larg, în timp ce se șterge pe șorțul roșu pe care îl poartă pe deasupra kilt-ului. Probabil că se citea pe fața mea că nu mai mâncasem, pentru că a continuat ”O sorbi dintr-o înghițitură. Și ai grijă să nu te îneci!” În momentul acela mi-a venit în minte un reportaj văzut mai demult, despre un local unde se mâncau caracatițe vii și unde se întâmpla mai mereu să moară sufocat câte un client.

Dar tentația era prea mare. Mereu mi-a plăcut să experimentez și doar nu era să las să-mi scape o asemenea ocazie. Am întins mâna, am prins cu fermitate cochilia și am sorbit tot conținutul. În jurul meu, câteva perechi curioase de ochi așteptau să vadă ce se întâmplă. Mă înec sau nu! I-am dezamăgit! Nu am vrut ca stridia să aibă doar o întâlnire efemeră cu papilele gustative, așa că în loc să o înghit direct, am mușcat. Am simțit un pocnet scurt, urmat de un lichid ușor vâscos.

Combinația pe care o făcuse Tom pentru sos era, însă, delicioasă. ”Noi, scoțienii, cred că suntem singurul popor care nu își folosește băutura națională la gătit. Așa că am zis că trebuie să pun un pic de whisky. Un Glengoyne de 10 ani. E ideal, pentru că nu simți că te arde pe piept. Apoi adaugi puțin oțet făcut din sherry, ceapă roșie, sare și piper” a completat Tom lista de ingrediente. Apoi mi-a întins o altă stridie. ”Acum ești deja veteran” a glumit el.

Când nu e prezent pe la diferite evenimente pentru a promova Scoția, Tom lucrează la restaurantul lui din inima Parcului Național Trossachs. Monachyle MHOR e o afacere de familie întemeiată acum 20 de ani, care are tot ceea ce îi trebuie: crescătorie de pește, fermă, brutărie etc. ”Sunt un norocos” recunoaște Tom. ”Nu trebuie să alerg să caut ingrediente de calitate, pentru că le am pe toate lângă mine”.

Încerc să îl provoc și îl întreb ce loc din Scoția recomandă în afara hotelului și restaurantului pe care îl conduce. Răspunsul lui îmi place pentru că e pe gustul meu. ”În primul rând trebuie să ieșiți din oraș. E vital. Orașele sunt frumoase, dar în 20 de minute puteți ajunge în niște zone uimitoare, pline de verdeață. Dacă mergi pentru 3-4 zile în Scoția, e păcat ca măcar într-una dintre ele să nu experimentezi viața rurală. E o senzație specială!”

”Și din punct de vedere al mâncării ce recomanzi? Unde ar trebui un turist să meargă?” încerc eu să întind puțin coarda. ”Să fie cu ochii în patru ca să vadă unde merg localnicii. Dacă vede vreo coadă pe undeva, să știe că acolo e de mers. Chiar și dacă e doar ”fish&chips”, dacă e bun atunci merită să te duci acolo. Vestea bună e scoțienii au început să se reîndrăgostească de mâncarea lor. Pește scoțian, vită scoțiană, whisky scoțian. La un moment uitasem ce minunății avem acasă, dar acum le-am redescoperit și cine ar putea ști mai bine decât noi să le prepare” adaugă trăgând un hohot zdravăn de râs.

”Cine ar putea ști mai bine?” mă întreb și eu sorbind o gură de Glengoyne. Tom avea dreptate. Nu te arde deloc. Alunecă liniștit fără să deranjeze. Parcă ar fi un medicament pentru dureri de gât, care dezleagă și limbi în același timp. Asta până când le împleticește de tot.

Până acum nu am ajuns în Scoția. A fost întotdeauna în topul listei, dar destinul încă nu m-a aruncat pe acele meleaguri. Sper să o facă în curând, pentru că Scoția trebuie să fie tare minunată!

danvasiliu

Părerea ta contează! Spune-mi ce crezi!