Navigate / search

Degustare de mango la ambasada Pakistanului

“Majestatea sa, Regele fructelor!” Așa a introdus ambasadorul pakistanez Rab Nawaz Khan fructul de mango pe care îl ținea în mână. Pakistanul își dorește să intre pe piața din România în ceea ce privește exportul de mango și dacă mă întrebați pe mine are toate atuurile. Mie îmi place mango, dar m-am cam săturat să răscolesc printre rafturile supermarketurilor pentru a găsi unul care să fie copt așa cum ar trebui.

Majoritatea ajung la noi încă verzi și fără un gust bine definit, iar dacă pakistanezii se țin de cuvânt și aduc fructele acelea de un galben aprins și pline de arome pe care le-au prezentat la ambasadă, atunci m-au câștigat de client.

Fructele de mango reprezintă cea de-a doua mare cultură din Pakistan, fiind cultivate pe o suprafață de peste 90 de mii de hectare, cu o producție de peste un milion de tone, adică 6% din producția mondială, cifră ce situează țara pe locul 3 în topul producătorilor. Iar varietatea de mango este imensă. Sunt zeci de soiuri care oferă gusturi diferite.

La București au fost prezentate doar trei. Sindhri era dintr-un soi mare, cărnos. Dacă coaja galbenă nu îți spunea că e copt bine, era de ajuns să îl împingi ușor cu degetul ca să îți dai seama. Chaunsa era ceva mai mic, dar compensa printr-un gust mult mai aromat. S-a servit tăiat pe jumătate și fără sâmbure, arătând ca o cupă ce așteaptă să se umple cu înghețată. Mezinul a fost Anwar Ratol, un mango mic, mic de tot, de-ai fi zis că e frate cu lămâia.

Ambasadorul Rab Nawaz Khan l-a luat și l-a frăgezit un pic între degete până când a simțit că sâmburele s-a desprins de fruct și apoi l-a strâns făcând ca pulpa fructului să năvălească prin coajă. Fiind foarte moale, a sorbit-o din câteva înghițituri.

”Fructul de mango trebuie ținut neapărat la rece pentru a a-și putea elibera toate aromele” a sunat pontul dat de ambasador. ”În Pakistan, un singur mango nu e niciodată de ajuns. Așa că 4-5 prieteni se strâng și cumpără 20-30 de kilograme de fructe și le pun într-o cadă plină cu apă și le lasă să se răcească. Apoi e mâncat cu mâna și degetele ți se umplu de suc. Trebuie să își sufleci mânecile ca să nu te murdărești, pentru că petele sunt foarte greu de înlăturat. Mango se folosește și pentru coloranți și va fi nevoie de un detergent special pentru a putea înlătura petele” a mai spus Rab Nawaz Khan.

Culesul în Pakistan are loc doar când fructul este copt. Îți dai seama de acest lucru și după culoare, dar și după faptul că fructele încep să cadă din copaci. Perioada de coacere variază de la zonă la zonă, dar majoritatea se încadrează în perioada iunie-august. Pentru că este cules abia după ce se coace bine, fructul de mango pakistanez (și cel asiatic în general) trebuie transportat pe calea aerului, pentru a se reduce perioadele de depozitare, fapt ce îi crește un pic prețul pe piață

Shake din mango pentru veri călduroase
Shake din mango pentru veri călduroase

Transporturile de mango de pe alte continente se fac pe mare, pentru că este mai ieftin, dar în acest caz, după cum spuneam și mai sus, fructul este cules când e încă verde, urmând să se coacă pe drum sau chiar pe rafturile magazinelor, așa cum e de multe ori cazul în România.

Probabil că pentru a pătrunde pe piața de la noi mai e nevoie și de altceva, nu doar de calitate, dacă înțelegeți ce vreau să spun. Oricum, noi nu aveam o cultură a mangoului așa cum au alte națiuni, dar dacă fructele pakistaneze vor răzbate în supermarketuri și dacă se vor prezenta la fel de bine cum s-au gătit pentru expoziția de la amabasadă, atunci acest lucru s-ar putea să se schimbe.

danvasiliu

Comments

Niky
Reply

Am mancat mango in Asia de Sud Est (Indonezia, Singapore, Malaezia) si vreau sa zic ca sunt cu totul alt soi fata de cele existente pe piata.
Soiurile prezentate de tine se apropie foarte mult de ce am gustat eu si sunmt intradevar divine.

Părerea ta contează! Spune-mi ce crezi!