Navigate / search

Cum a fost la… ATRA Doftana

Pensiunea ATRA Doftana
Pensiunea ATRA Doftana

Primul meu workshop de fotografie mi-a oferit ocazia de a învăța și câteva trucuri de care se folosesc fotografii profesioniști, dar și de a petrece câteva zile într-un loc foarte frumos: pensiunea #ATRADoftana. Așa că am să profit de ocazie pentru a lansa pe blog și o nouă rubrică, una dedicată recenziilor, pe care atât de mulți le caută atunci când își planifică vacanțele. Și eu personal stau și mă documentez înainte, dar de multe ori părerile de pe booking.com sau tripadvisor.com, sunt scrise destul de succint și nu mă ajută să îmi conturez o imagine clară. Așa că mă orientez spre alte surse în speranța că voi găsi informațiile dorite. De acum înainte, însă, voi încerca să fiu și eu o sursă pentru alții, una cât se poate de obiectivă, chiar dacă uneori va trebui să scriu despre locuri unde am fost invitat, cum e cazul de față.

ATRA în limba latină înseamnă ”negru”, dar în afara teraselor făcute din lemn închis la culoare și a portului tradițional al doftănenilor, totul este cât se poate de viu și de colorat. Pensiunea e așezată pe malul lacului Paltinu, astfel că verdele e culoarea care va domina șederea acolo, fie că e vorba de verdele închis al pădurilor sau de verdele smarald al apei.

Priveliște de pe acoperișul pensiunii ATRA Doftana
Priveliște de pe acoperișul pensiunii ATRA Doftana

Chiar și camerele sunt împărțite în funcție de culori. Pentru că nu reținusem exact camera în care fusesem cazat și pentru că toate intrările arătau la fel, m-am temut să nu intru din greșeală peste altcineva, dar apoi am realizat că brelocul mov de la cheie corespunde cu o bulină mare de aceeași culoare așezată în fața unei intrări.

Proiectul ATRA Doftana a început în 2009 și a fost finalizat în 2011, în conceperea și dezvoltarea sa fiind implicate patru persoane, Emil Munteanu, Eduard Dimitriev, Stefan Mustață și Răzvan Florea. Din câte am înțeles de la PR-ul pensiunii, Aurelia Butolo, investiția inițială trebuia să fie de 400 de mii de euro, dar în cele din urmă suma s-a situat undeva în jurul a un milion, din care aproximativ 200 de mii provin din fonduri europene.

Din momentul în care am văzut pensiunea în poze, atenția mi-a fost atrasă de arhitectura neobișnuită (pensiunea a câștigat și un premiu la această categorie) și mi-am propus să aflu mai multe pe durata șederii acolo. O mare parte din clădire e băgată în pământ la propriu, drumul de acces având punctul final într-o parcare amplasată practic pe acoperișul camerelor. Și din câte mi s-a spus, s-au folosit în mare parte numai materiale naturale, fie că e vorba de lemnul pereților sau de marmura din baie. Am înțeles că s-ar recicla chiar și apa de ploaie, care se scurge de pe acoperișuri în bazine speciale, unde este filtrată și refolosită, iar încălzirea se face pe bază de lemne și peleți.

În total, pensiunea are opt camere cu suprafețe de 25 și 28mp. În grupul de bloggeri cu care am călătorit am auzit diverse păreri despre condițiile de cazare și s-au făcut chiar sugestii pentru înlocuirea saltelelor actuale, cu unele din spumă, mai confortabile. Personal, nu am avut probleme cu dormitul și chiar dacă sunt înalt, nu m-am plâns nici de dureri de spate, nici de spațiu. Nu m-am lăfăit într-un baldachin, dar nici nu am stat nemișcat pe o bucățică de pat. Singura grijă pe care am avut-o a fost să nu mă ridic brusc și să dau cu capul în plasa de sârmă care camufla neonul de deasupra patului.

În schimb, o problemă ceva mai serioasă ar fi la baie. Nu există aerisiri (unul dintre patronii pensiunii, Răzvan Florea, a comentat pe această temă la finalul articolului) și atunci încăperea scapă mai greu și de mirosuri, dar și de aburii de la duș. Inițial, conceptul dușului mi s-a părut original, dar apoi am constatat că are bubele sale. Practic, nu există e cabină propriu-zisă și nici bazinul tradițional, apa scurgându-se prin crăpăturile de la marginea plăcii de marmură. Problema e că nefiind ușă, apa se împrăștie prin întreaga baie, inclusiv pe oglindă, și e mai greu apoi să o redirecționezi către scurgere.

Vestea bună e că peisajul care se vede din cameră are menirea de a face uitate aceste mici inconveniente. Pereții care dau înspre lac sunt transparenți și îți oferă o priveliște pe care poate doar farfuriile cu mâncare, decorate spectaculos, o pot rivaliza.

Supă cu fructe de mare. Foto: Dragoș Asaftei
Supă cu fructe de mare. Foto: Dragoș Asaftei

Fiind vorba de un eveniment special la care am luat parte, nu am avut meniul obișnuit. Paul Pricope, care este managerul pensiunii, s-a ocupat și de gătit și ce a ieșit din mâna lui a fost, fără exagerare, un deliciu culinar. Am variat de la supă cu fructe de mare, la carciofi cu ou de prepeliță, anșoa și icre de somon, până la piept de pui cu trufe și camembert pane cu sos de vișine. Cei care au urmărit pagina de Facebook a blogului, sau pe cele ale celorlalți bloggeri, au fost practic bombardați cu imagini de la masă. Părea că e un wokshop de fotografie culinară și chiar m-am temut la un moment dat în sinea mea, de ce vor spune cei care ne citesc, dar ceea ce a gătit Paul a fost ceva special, care chiar face din ATRA Doftana o pensiune exclusivistă, partea aceasta de gourmet fiind gândită special pentru a completa o vacanță ideală.

Acum ceva vreme, la pensiune a fost adus un bucătar, despre care am crezut inițial că avea stele Michelin, dar despre care am aflat mai apoi că a lucrat în bucătării categorisite astfel. Ideea e că David Contant a fost vedeta unui weekend gourmet la ATRA Doftana, timp în care nu doar că i-a încântat pe oaspeții de atunci cu cele șapte feluri preparate, printre care și căprioară în sos de trabuc (sună fabulos), dar le-a dat ocazia bucătarilor de acolo să mai ”fure” un pic de meserie.

Meniul pensiunii îl găsiți aici, dar lucrurile nu sunt bătute în cuie. Din câte am înțeles, dacă cineva dorește ceva din afara meniului, poate să întrebe la bucătărie și, în funcție de posibilități (ingrediente), pofta ar putea fi satisfăcută. În plus, Paul Pricope m-a asigurat că de fiecare dată se caută cele mai bune ingrediente, multe provenind de prin gospodăriile țăranilor din zonă.

Uitându-mă din curiozitate pe diferite siteuri pentru a vedea ce le-a plăcut sau nu celor care au fost acolo, am văzut că mulți s-au plâns de mâncare. Era cineva care chiar comenta că poți mânca specialități italienești, dar nu ai cum să alegi o friptură neaoșă. Bine că nu a zis ceva de mici cu cartofi prăjiți! Lăsând însă ironia la o parte, nu am de unde să știu cum funcționează bucătăria în mod normal și judec lucrurile doar prin prisma acestor zile, care au fost fără cusur când a venit vorba de mâncare. Iar în momentul de față, statisticile pensiunii arată că bucătăria este un punct de atracție, încasările fiind mai mari decât cele rezultate din cazare.

Sala de fitness ATRA
Sala de fitness ATRA

În ceea ce privește activitățile care se pot face în zonă, se poate ieși cu kaiac-ul pe lac, se pot face plimbări cu bicicletele, se poate pescui sau se pot închiria ATV-urile (100 de lei/h). Există și un mic loc de joacă pentru copii, există și un loc unde se poate face un foc de tabără sau unul numai bun pentru un proțap. Dacă plouă, în interior există o saună și o mică sală de fitness (o bicicletă, o bandă de alergare și un aparat multifuncțional) pe care nu le-am testat, deci nu vă pot da mai multe detalii. Am petrecut, însă, mult timp în livingul pensiunii, un loc numai bun pentru socializare, mai ales că pe mulți dintre cei de acolo abia îi cunoscusem.

E un spațiu mare, cu un șemineu uriaș în centru, unde a fost făcut focul seara. A fost chiar plăcut să putem sta la povești, să ascultăm muzică și să privim focul cum arde. Dar, apropo de ploaie, există un punct negativ destul de important, care nu ține, însă, de cei de la pensiune. Drumul de acces este din pământ pietruit și dacă plouă foarte tare ar putea apărea riscul împotmolirii. Chiar și când e uscat, se merge destul de prost pe cei aproximativ 200 de metri care despart pensiunea de șosea și e o porțiune care mi-a dat de fiecare dată fiori, pentru că se trece pe lângă o râpă adâncă, fără ca zona să fie protejată în vreun fel. Există posibilitatea de a lăsa mașina într-un loc amenajat pe marginea șoselei asfaltate și de a fi preluați de mașinile pensiunii, dar mă îndoiesc că sunt mulți cei care ar dormi liniștiți știind că mașina lor e nepăzită la o margine de drum public. Soluția zace, probabil, pe biroul primăriei și e păcat că astfel de inițiative nu beneficiază de ajutor din partea autorităților!

Ca o concluzie, au fost trei zile frumoase în care am uitat de agitația orașului și m-am relaxat complet. ATRA Doftana își merită cele cinci margarete și nici nu exagerează atunci când se plasează în zona exclusivistă. Prețul unei camere este de 290 de lei pe noapte cu mic dejun inclus și acest detaliu i-ar putea descuraja din start pe mulți atunci când vine vorba să facă o alegere, dar dacă îți dorești o experiență aparte, atunci merită. Oricum, patronii ATRA au în vizor, în principal, partea corporate și aici nu cred că prețul este cel care face diferența, ci serviciile.

Zona este ideală pentru un workshop, așa cum am avut noi, pentru un team-building, pentru câteva zile în care să nu te mai gândești la problemele de serviciu sau, dimpotrivă, să organizezi o întâlnire de afaceri în stil american, numai că înțelegerea nu se parafează la o partidă de golf, ci pe malul unui lac superb.

Instinctul și discuțiile purtate mă fac să cred că nu se face rabat de la standarde în niciun moment și chiar dacă apar unele sincope sunt doar greșeli de moment. Dacă mă înșel în această privință, înseamnă că nu sunt singurul, și mă aflu într-o companie mult mai experimentată când vine vorba de turism, care a votat ATRA Doftana cea mai bună pensiune a anului la Gala Premiilor de Excelență Evensys.

#ATRADoftana a fost un eveniment organizat de Eventur, in colaborare cu Pensiunea ATRA, Sony Romania si Miraj Sun Travel.

 

 

 

danvasiliu

Comments

danvasiliu
Reply

Intr-adevar, a fost foarte frumos si ma bucur la rându-mi că v-am cunoscut. Sper să ne mai vedem și cu alte ocazii :)

Loredana
Reply

workshop-ul foto (evenimentul, cum i s-a spus) a purtat numele pensiunii? mi se pare un pic deplasat, daca e sa fiu draguta

Razvan
Reply

Salut Dan, ma bucur sa observ ca ai realizat o radiografie aproape perfecta a pensiunii noastre si a activitatilor conexe. Te rog sa ma crezi ca facem toate eforturile sa mentinem zona curata si drumul in stare cat mai buna. Reparam drumul din bugetul nostru cand este nevoie, Fecem demersuri permanente pe langa autoritatile locale si centrale. Am semnalat politiei din zona faptul ca o zona a drumului se transforma in groapa de gunoi si am rugat sa monteze panouri de avertizare cu amenzile prevazute de lege. Raspunsul lor a fost hilar: https://www.facebook.com/photo.php?fbid=4222093330966&set=a.2161713662762.81995.1844196149&type=1&theater

Trebuie sa te contrazic in privinta ventilatiei in bai. Baile sunt prevazute cu sistem de ventilatie centralizat, care functioneaza f bine atat timp cat este aprinsa lumina in baie si inca 10′ dupa. Am ales acest sistem pentru ca pe mine ma deranjeaza teribil acele ventilatoare locale din baile de hotel care huruie ca un tractor. Problema vine de la faptul ca usa de la baie este etansa, si daca ramane inchisa sistemul nu face deacat sa reduca presiunea in baie, fara a ventila camera. de aceea dupa dus, noi recomandam sa ramana usa intredeschisa.
Despre cabina de dus, asa am dorit sa fie, nu este nicio problema daca se stropeste in jur! exista un prosop special pentru picioare/ sters pe jos, mi se pare mai placut asa .

Iti multumim pentru cuvintele frumoase si te mai asteptam pe la noi!

Părerea ta contează! Spune-mi ce crezi!