Navigate / search

Prin Cehia – cu Anca Dragu

Acum câteva zile am primit un mail din partea colegei mele de la Bratislava, Anca Dragu. Ea și-a luat frumușel băgăjelul și a plecat în țara ”vecină și pretină”, Cehia. Impresiile trimise m-au amuzat copios și i-am cerut permisiunea să le postez și pe blog, însoțite de pozele aferente. Am lăsat textul exact așa cum l-am primit (am pus doar diacritice). Așadar, să pornim! Citește mai departe

Sărbătoarea focului din Alicante – partea a doua – de Adina Dragomir

Dacă în timpul iernii oraşul de pe Costa Blanca are trei sute de mii de locuitori, în timpul serbărilor, în oraş se înghesuie până la 1milion de oameni. Sărbătoarea focului, care a început saptamâna trecută, s-a încheiat în această dimineaţă în uralele oamenilor. Azi noapte a fost Arderea – au fost incendiate Las Hogueras – cele aproape 100 de monumente din lemn, carton şi zăpadă artificială vopsite în culori de desen animat care ironizează scene din viaţa socială sau din cea politică. Citește mai departe

Las Hogueras – Sărbătorile focului din Alicante – de Adina Dragomir

Colega mea de la Radio România Cultural, Adina Dragomir, este în Spania zilele acestea, unde participă la niște cursuri de perfecționare. Întâmplarea a făcut ca vizita ei să coincidă cu un festival foarte important pentru orașul Alicante – Las Hogueras. Așa că am rugat-o să ne povestească ce se întâmplă pe acolo. Și se întâmplă multe! Citește mai departe

La petrecere cu Regina Marii Britanii

În momentul în care am primit invitația de a participa la una dintre tradiționalele petreceri de grădină ale Reginei Elizabeta a II-a am simțit un gol în stomac. Un gol care nu s-a lăsat dus timp de aproape o lună, cât mai era până la petrecerea de la 19 iulie 2011. Zi de zi stăteam și mă gândeam cum va fi și îmi imaginam că mă voi întâlni cu Regina și că voi da mâna cu ea. Eram într-o permanentă căutare a celor mai bune formule de adresare și a unor cuvinte care să exprime exact ceea ce simțeam eu atunci: o mare bucurie. Citește mai departe

Britanicii și pariurile – o manie națională

La Londra pariurile reprezintă un stil de viață. Aproape că nu există stradă pe care să nu existe o casă de pariuri. La fel cam ca la București, doar că acolo e vorba de o tradiție de sute de ani. Am trecut de multe ori pe lângă astfel de locuri fără să intru, dar într-o zi mi-am luat inima în dinți pentru a-mi satisface curiozitatea. Am intrat într-o agenție Paddy Power din apropiere de Hammersmith. Înăuntru un grup de 6-7 bătrânei urmărea cursele de cai care erau transmise cam pe o duzină de monitoare.

Fiecare ecran te bombarda cu informații despre cote, despre cai, despre jochei, antrenori etc. Astăzi știu despre ce e vorba, atunci mă uitam la hieroglife. M-am așezat pe un scaun mai în spate și priveam cursele. În fața mea, bătrâneii discutau aprins despre următoarea cursă. Cel mai agitat era un domn cu părul alb complet, trecut cred de 60 de ani. Vorbea foarte tare, poate pentru că avea un defect de auz, poate pentru că așa credea că își domină audiența. Când nu-i convenea ceva se strâmba atât de tare încât fața i se încrețea ca a unui bulldog. Citește mai departe

Unde se fabrică trofeele sportive?

Trofeele Thomas Lyte
Trofeele Thomas Lyte

Săptămâna trecută meci. Săptămâna aceasta meci. Multă lume poate că a început deja să se gândească la o posibilă finală a Europa League, dacă nu chiar la un succes al celor de la Steaua. Sunt convins că imaginea cupei argintii care cântărește 15 kilograme a înfierbântat deja imaginația fanilor.Dar oare câți dintre ei știu unde se fac astfel de trofee? Câtă lume se gândește oare la cei care au creat trofeul în momentul în care acesta e ridicat de jucători deasupra capului? Probabil că în afară de creatori, de familia și de prietenii acestora, nimeni! Citește mai departe

Despre mașini vechi și suflete nobile

În fiecare an în prima duminică din noiembrie, în Londra are loc o expoziție de mașini de epocă. Atunci Regent Street, unul dintre cele mai aglomerate bulevarde din oraș, se închide pentru a face loc strămoșilor autovehiculelor care circulă în mod normal prin zonă.

Având la dispoziție doar câteva ore pentru a face o impresie, fiecare mașină vine gătită cum se cuvine. Dacă ar putea vorbi, cu siguranță că s-ar lăuda cu caroseria bine lustruită, cu tapițeria care după o sută de ani arată ca nouă sau cu motorul care toarce ca o pisică pe sobă. Citește mai departe