Navigate / search

Accesorii bizare de călătorie

Pentru fiecare dintre noi, o călătorie începe cu făcutul bagajelor. Unii dintre noi sunt cumpătați și reușesc să plece la drum cu strictul necesar, astfel încât să nu ajungă să transforme o plimbare pe străzile Parisului, de exemplu, într-un episod din Survivor. Pentru cei mai mulți, însă, Survivor este o emisiune pentru copii. Bagă o apă (la 2 litri eventual, ca să fie), bagă un sandwich, mai ia și o umbrelă că poate plouă și o jachetă dacă se face răcoare, ține atârnată de gât geanta foto și după 200 de metri ești mai transpirat decât ca după un maraton, de te întrebi ce ți-a trebuit plimbare.

Probabil că la noi, cei din această categorie, s-a gândit Hirochi Ishigaya, un fost tehnician de la Sony, când a creat obiectul de mai jos. E o jachetă cu ventilatoare propulsate de baterii (mici, după model japonez), care pot fi reîncărcate la USB. Nu e tocmai cea mai la modă, dar când ai ieșit la promenadă cu jumătate de mobilier după tine, parcă n-ar strica să mai bage cineva și puțintel aer. Costă în jur de 100 de euro.

Probabil că primul gând după ce îți cumperi o astfel de haină, e că poți să iei și cealaltă jumătate de mobilier cu tine. Eventual și câțiva pereți, așa, ca să te simți ca acasă. Vestea bună e că, dacă ai saună, nu mai trebuie să îi duci dorul. Poți să mergi și pe Everest să faci saună. Și nu costă decât vreo 320 de euro această mică extravaganță numită saună portabilă.

Și după o saună bună, ce merge? Un sooooomn! Începem cu varianta ideală, când îți permiți să te cazezi într-un loc decent. Bine, pătura de mai jos cred că e recomandată în special pentru acasă, dar cred că poate fi luată fără probleme și la drum. Ce mai contează un kilogram, două, în plus, atâta timp cât stai înfofolit până la gât, dar poți să butonezi laptopul prin mânecuțele speciale. Totul la doar vreo 4o și ceva de euro.

 

Iar în cazul nefericit în care seara perfectă e dată peste cap de bateria de la IPhone care ține mai puțin decât un adolescent înfierbântat, ei bine nu disperați. Există remedii pentru toate! Ba dacă dai 55 de euro, poți să îți întărești un pic și încheieturile. Dând la încărcătorul manual, bineînțeles! Cică un minut de exerciții înseamnă 30 de secunde de energie!

Dar să revenim la somn. Nu toți avem ocazia de a ne întinde în pat atunci când vine Moș Ene pe la gene, iar pentru cei cu limita legală de înălțime depășită, e greu să ațipească și pe scaun. Eheeei, de câte ori mi-a făcut gâtul break-dance când dormeam în mașină, de parcă eram cățel din ăla de-l puneai în spate și dădea din cap cu disperare. Dar s-a găsit și aici o soluție. Seamănă mai mult a suport pentru fracturi, dar se zice că dă rezultate. Și nu e nici foarte scumpă. Doar vreo 35 de euro.

Dacă ți-e jenă să fii văzut în public cu așa ceva, mai există o variantă, a struțului, în care îți bagi capul în fibre sintetice și tragi la aghioase. Poți să dormi oriunde, pe străzi, în aeroporturi, în parcuri. Oriunde. Nu te recunoaște nimeni. Poți chiar să pretinzi că ai fost răpit de extratereștri și că acum ești în plin proces de transformare.

După ce ai dormit bine, e posibil să te trezești la mare depărtare de casă. Cine știe, poate chiar și la vreo zece fusuri orare distanță. Și atunci ce te faci? Că tu de abia te-ai trezit și la ăștia de ajunseși acum e noapte și se bagă în pat. Ori iei un pumn de somnifere, ori iei la rând toate cluburile de noapte, ori încerci niște ochelari. Ăștia de mai jos, la 200 de euro, îți schimbă ziua în noapte și viceversa, de o să mergi la amiază pe stradă și o să zici ”bună seara”! Cel puțin așa se laudă producătorii.

Te adaptezi, nu te adaptezi, la un moment dat vine acea parte din zi (sau din noapte) când trebuie să mergi undeva. Ești în oraș străin și nu prea știi cum se face pe acolo. Până te uiți, până te învârtești, presiunea crește. Mai ești și într-o zonă foarte populată, nu merge nici trucul cu copacul. Și chiar dacă ar merge, dacă e iarnă și sunt vreo -20 de grade afară, de nu îți vine să scoți nimic afară? Ce faci? Te dai bătut? Nuuuu, nici vorbă. Cel puțin nu fetele, pentru că la ele s-a gândit cineva și tind să cred că e vreo doamnă care a pățit-o și care a scos acum pe piață un dispozitiv care permite să faci pipi îmbrăcat, oriunde te-ai afla. Dai 15 euro și vine și cu furtun mai lung.

Pentru toți ceilalți rămâne varianta cu marea, asta dacă e sezon. Te bagi și mai încălzești un pic atmosfera. Și ca să fii sigur că nu te recunoaște nimeni în caz că ești prins în fapt, poți să porți o mască precum cea de mai jos. Chinezii zic că te protejează de soare, dar eu simt că e mai mult decât pentru atât.

P.S. Am observat că nu prea îmi iese faza cu interacțiunea cu cititorii. Adică, lumea intră, citește și iese fără să zică nimic. Așa că eu mă simt dator să mai încerc și de astă dată vă întreb: care a fost cel mai ciudat accesoriu cu care ați plecat vreodată în vacanță? Și să nu spuneți soțul sau soția! :)

danvasiliu

Comments

Simona
Reply

Interesante accesoriile pe care ni le-ai prezentat!
Nu ştiu dacă e ciudat sau nu, dar eu nu plec niciunde fără pătură. Fie ea cât de mică şi subţirică, dar să fie. Cu ani în urmă, într-o călătorie, am tras un frig crâncen şi de atunci iau întotdeauna o pătură cu mine.

danvasiliu
Reply

Atunci s-a nimerit la fix oferta cu pătura cu mâneci :p Oricum, mă gândesc că dacă încape și pătura, pleci cu ceva bagaj după tine.

teo
Reply

Tin minte ca am avut un coleg de facultate care cara si pe munte cate un cearceaf. Daca stia ca nu il are sub el, nu i se lipea geana pe geana. La el la cort trebuia sa te descalti la intrare. N-am fost de fata, dar mi s-a povestit ca a iesit cu o samanta de scandal cand cineva i s-a urcat cu bocancii pe “asternuturi” si le-a intinat albeata.

teo
Reply

Inca una din capitolul “reveniri”.

M-am trezit odata ca sunt oprita in aeroport la Munchen, la controlul bagajelor de mana si rugata sa astept. Si am asteptat de am ajuns sa intru in panica sa nu pierd zborul spre Timisoara. Dar panica asta a fost zero-barat fata de ce am simtit cand am vazut ca m-a abordat un tip pe al carui ecuson a scris “Zoll”, m-a rugat (foarte politicos) sa-l insotesc in birou, iar acolo mi-a spus ca fapta mea se incadreaza la trafic cu specii protejate.

Ce magareata am de fapt? M-a pus naiba sa cumpar din piata, din Hangzhou, doua schelete de coral, fara sa stiu ca nu am voie sa intru cu ele in Europa.

Cand am auzit ce mi-a spus vamesul, am si inceput sa ma vad cu catuse la maini si alte chestii observate prin filme cu traficanti prinsi. Probabil s-au vazut pe mine ideile care mi-au trecut prin cap, pentru ca tipul a continuat ca, fiind prima data si facuta in necunostinta de cauza si pentru ca nu e atat de grav, ca si daca as fi avut un fildes, de exemplu, (crede ca) o sa scap doar cu o amenda de vreo 50 de euro. Dar nu poate el decide. El trebuie sa trimita coralii si procesul verbal la Vama Centrala si eu sa merg acasa si sa astept raspunsul lor.

Prima data am rasuflat usurata. Pe urma m-am enervat ca urma sa raman si fara corali si sa platesc vreo 50 de euro pentru ceva pe care dadusem 10. Pe urma mi-am amintit ca tipul zisese ca doar crede si, cum sunt genul cu imaginatie, care stie sa-si faca griji, urmatorul gand prapastios a fost ca daca raspunsul e sa ma prezint cu bocceluta la poarta puscariei nemtesti???

Tarasenia s-a terminat fix in termenul legal si cu precizie nemteasca. Prima data am primit o scrisoare in care mi se anunta fapta si ca s-au hotarat sa-mi confiste coralii, fara sa mai mentioneze alta pedeapsa. Tot acolo mi s-a spus ca am la dispozitie nu mai stiu cate zile sa depun contestatie si ca pot sa le aduc documente de provenienta, cu care sa pot trece vama. Sa vezi rigurozitate nemteasca! Mi-au dat pana si adresa institutiilor din Beijing, de unde as fi putut lua respectivele tidule.

Oricum, vazand cat de norocoasa am fost sa nu mai platesc si amenda, cum nu am facut pentru coralii aia pasiunea facuta pentru banana shrub, am preferat s-o las balta. Dupa termenul in care puteam depune contestatie, am primit o alta hartie in care am fost anuntata ca au fost confiscati.

Dan Vasiliu
Reply

Pai, Monica, cred ca ai de unde alege. Ideea e sa scrii dupa si pe blog, ca sa citim si noi :)

teo
Reply

Ei… asta cu lipsa comentariilor e marele defect al cititorilor de bloguri. Am cunoscut-o pe proprie piele si mai stiu vreo cateva personaje care ma pot sustine cand o afirm. Nici sa te dai peste cap sa vina lumea sa-ti comenteze, nu merita. Risti sa te trezesti cu tot felul de comentarii puerile, facute doar ca sa apara un link spre vreun site dubios. Si pe urma iti navalesc din astia, de nu mai stii cum sa le pui stavila si ti se face dor de vremea cand aveai doi-trei comentatori cu care ajunsesesi sa discuti ca intre prieteni.

Cat despre lucruri trasnite cu care sa plec, nu prea a fost cazul. Din nefericire, nu prea am plecat in vacanta, dar am fost plecata cu anii. Asa ca tot timpul am fost stresata sa vad ce mai pot sa las afara din ce mi-am planificat sa duc cu mine.

O singura data mi s-a pus pata sa fac o ghidusie, dar la intoarcere. M-am intragostit de o planta in China si, oricat am incercat s-o inradacinez, pana la urma am renuntat la idee si am comandat una la o pepiniera, specificand clar ca o vreau pe cea mai mica pe care o au, ca sa pot s-o ascund in bagaj. Numai ca nu m-au lasat picioarele si mi-a venit sa plang de ciuda cand mi s-a adus un monstru de unu-jumate/unu-jumate (metri) si vreo zece kile de pamant la radacina. Am plantat-o la fabrica si in fiecare an primesc poze cu ea, in perioada cand face flori.

danvasiliu
Reply

Dacă aș da un premiu de fidelitate și pentru blog și pentru pagina de Facebook, apăi, Teo, l-ai câștiga detașat :) Cât privește comentariile, cred că ai dreptate. E pe principiul ”ai grijă ce îți dorești, că s-ar putea să se întâmple”. Pe de altă parte, am văzut că un blog interactiv e mult mai bine văzut de motoarele de căutare, deci implicit ar putea atrage mai mulți cititori. În fine, om trăi și om vedea.

Povestea cu planta m-a amuzat teribil. Vrei să zici că e cineva în China care urmărește planta să vadă când înflorește ca să îți trimită poze? E român cel care face pozele sau te-ai pus bine cu chinezii? Și ce plantă e, că m-ai făcut curios?

teo
Reply

Am ramas amica cu niste chinezute si pe ele le bat la cap in fiecare an. Mai sunt si vreo cativa romani, dar ar rade de mine daca le-as cere sa-mi pozeze tufa din fata birourilor. Mi-e destul ca ii pun sa imi aduca din China tot felul de ciudatenii cu care ne-am obisnuit pe acolo.

Planta e banana shrub, pentru profani. Pentru savanti cu ochelari cu lentile groase e Michelia Figo sau Magnolia Fuscata. Infloreste prin aprilie-mai, moment in care tot orasul in care am fost pluteste pe nori de parfum de banana super-coapta. Dupa care pute a stincky tofu, pana in octombrie, cand infloreste osmathus-ul.

Probabil ca ai intalnit-o si prin Anglia, pentru ca au clima mai blanda decat la noi. Nu rezista sub -5C.

Pana la urma am gasit una prin Franta, dar mi-a murit peste iarna, chiar in casa fiind. Se pare ca ii trebuie mai multa umiditate in aer (pe care in China o avea din belsug). Anul asta am incercat cu seminte… o intreaga filosofie – muiat in apa calda, semanate in caserole si puse cateva luni in frigider ca sa le dai senzatia ca trec peste o iarna… Astept sa rasara. Si ca sa fiu sigura ca nu raman fara, mi-am mai comandat de la o alta pepiniera din Franta alte 2 plante, mai mari decat raposata. Au ajuns mai mult moarte decat vii, dar incep sa dea frunze noi, asa ca pana in toamna o sa le pun pe linia de plutire.

danvasiliu
Reply

Asta da pasiune. Ce-i drept, si eu când locuiam în Anglia începusem să devin din ce în ce mai interesat de plante și grădini. Cred că ”de vină” a fost Grădina Botanică de acolo, cu cele câteva sute de hectare de verdeață. Nu știu de ce, dar după ce m-am întors în România, mi-a trecut. Vroiam să îmi fac aici o mica grădină cu legume, cu câteva flori, dar momentan am suspendat planul. Poate că o să îmi revină dorința vreodată, dar probabil atunci voi locui pe alte meleaguri :)

Părerea ta contează! Spune-mi ce crezi!