Navigate / search

Comorile Chinei la București

Imaginați-vă că sunteți pe un câmp și săpați un puț și că deodată pământul vă fuge de sub picioare și cădeți în mijlocul unei armate subterane. Cam așa au pățit câțiva fermieri chinezi acum mai bine de 30 de ani lângă orașul Xi’an. Ce-i drept ei au dat nas în nas cu doar câțiva dintre soldații de teracotă ai împăratului Shi Huang Di. Restul până la 8.000 au fost descoperiți în urma săpăturilor ulterioare.

Patru dintre ei, împreună cu un cal și cu alte aproape o sută de exponate, au plecat în expediție cu misiunea clară de a cuceri Bucureștiul. Mai întâi au trebuit să își stabilească un cartier general, unul cu temperatură potrivită și ferit de ochii intrușilor. Vestea proastă a fost că Muzeul de Istorie nu avea așa ceva. Vestea bună e că între timp s-a construit un depozit special, la cererea părții chineze. Citește mai departe

Britanicii și pariurile – o manie națională

La Londra pariurile reprezintă un stil de viață. Aproape că nu există stradă pe care să nu existe o casă de pariuri. La fel cam ca la București, doar că acolo e vorba de o tradiție de sute de ani. Am trecut de multe ori pe lângă astfel de locuri fără să intru, dar într-o zi mi-am luat inima în dinți pentru a-mi satisface curiozitatea. Am intrat într-o agenție Paddy Power din apropiere de Hammersmith. Înăuntru un grup de 6-7 bătrânei urmărea cursele de cai care erau transmise cam pe o duzină de monitoare.

Fiecare ecran te bombarda cu informații despre cote, despre cai, despre jochei, antrenori etc. Astăzi știu despre ce e vorba, atunci mă uitam la hieroglife. M-am așezat pe un scaun mai în spate și priveam cursele. În fața mea, bătrâneii discutau aprins despre următoarea cursă. Cel mai agitat era un domn cu părul alb complet, trecut cred de 60 de ani. Vorbea foarte tare, poate pentru că avea un defect de auz, poate pentru că așa credea că își domină audiența. Când nu-i convenea ceva se strâmba atât de tare încât fața i se încrețea ca a unui bulldog. Citește mai departe

Preț record pentru un tablou de Luchian. Între timp casa lui zace uitată. Bine măcar că nu mai e restaurant!

Aseară am fost la o licitație de artă. A fost pentru prima oară când am experimentat așa ceva. Nu știu de ce, am mers având în minte o imagine alertă, cu lucruri care se întâmplă cât ai bate din palme, cu un announcer care turuie într-una, pe care cu greu poți să-l urmărești dacă nu ești familiarizat cu fenomenul.

În schimb, am dat peste o atmosferă molcolmă în care totul se petrecea ca într-o scenă din Matrix. ”Avem aici o grafică a pictorului X… Oferă cineva 100 de euro?” întreabă domnul cu ciocanul. Pauză prelungă. ”Bun! Să mergem mai departe!” Și scena se repeta până când se ajungea la o lucrare pentru care exista un oarecare interes. Dar și atunci scenele erau la fel de lipsite de suspans. ”500 de euro o dată, 500 de euro de două ori… Dă cineva 550 de euro?” În acest moment se aștepta puțin pentru ca doamna care licita pentru cineva prin telefon să aibă timp să anunțe suma la care s-a ajuns și dacă nu dădea vreun semn că e interesată ciocanul pica nemilos. ”500 de euro de trei ori. Adjudecat de numărul Y” Citește mai departe

Ciubuc, bacșiș, șpagă și atenții – România pe care o detest!

Ploiești. Mă urc în taxi. Mă așez pe bancheta din spate și dau ”bună ziua”. Șoferul îmi răspunde printr-un șuierat, de care se folosește pentru a elimina fumul de țigară. Pornim. Șoferul continuă să fumeze, iar aerul care intră pe geamul deschis îmi dă dureri de cap. Îl rog să închidă un pic geamul, pentru că mă deranjează. Nu pricepe aluzia. Îl ridică, dar țigara rămâne aprinsă. Noroc că nu merg mult.

Cobor la Gara de Sud. Cursa face 6 lei și ceva. Îi dau 7 și cobor. Spun din nou ”o zi bună”. De data asta mi se răspunde pe un ton ceva mai agresiv ”da, da, haideți că mă grăbesc!” Încerc să îmi dau seama unde am greșit. Sunt absolut convins că din cauza faptului că nu am lăsat ”ciubuc”. Ciubucul la care încep să cred că toată lumea se consideră îndreptățită indiferent de cât de bine sau nu își face treaba. Citește mai departe

Cum a fost primul meu zbor ”business class” și ce cadouri primesc călătorii cu ”clase superioare”!

Celor din industria aviatică le place să se premieze, e clar. Și nu se premiază doar cele mai bune companii aeriene sau cele mai eficiente. Nu, s-a ajuns deja la subtilități. Spre exemplu, recent s-au decernat premiile pentru cele mai bune punguțe cu cadouri. Eu, ca muritor de rând, singura punguță pe care am primit-o de la o companie aeriană a fost cea în care să pot voma în caz de turbulențe sau dacă nu m-am înțeles foarte bine cu conținutul cutiuței pentru mâncare.

Parfumuri Bulgari? Creme La Prairie sau pijamale Givenchy? Să fim serioși! Astea sunt pentru locurile din față. Acelea care costă și din câte se pare singurele cu adevărat importante pentru multe companii. Singura dată când am călătorit la clasa întâi într-un avion a fost din întâmplare. Era iarnă, la Londra ninsese și cei 10cm de zăpadă au dat peste cap tot. Trebuia să ajung neapărat la București cu familia și toate cursele fuseseră anulate. Citește mai departe

Sculptură kinetică în aeroportul Changi din Singapore

Îmi mărturisesc ignoranța! Habar nu aveam ce este aceea o sculptură kinetică, până când nu am văzut videoclipul realizat în aeroportul Changi din Singapore. Dar acum știu și, ce e mai important, îmi și place foarte mult. Acest dans al picăturilor de ploaie e absolut încântător și sper să apuc să ajung în Singapore la timp cât să îl experimentez live! Sper să vă placă și vouă!

Tururi organizate de oameni ai străzii în Londra și în Bath

Foto: Sock Mob
Foto: Sock Mob

Bath are reputația unuia dintre cele mai frumoase orașe din Anglia. Mi-am dorit să merg acolo să văd Băile Romane și celelalte minunății pe care orașul le oferă vizitatorilor, dar de fiecare dată am amânat, până când a devenit doar o posibilitate îndepărtată.

De ce vorbesc despre Bath? Pentru că autoritățile locale au anunțat recent lansarea unui proiect care mi se pare foarte interesant. E unul care îi are în centrul atenției pe oamenii străzii și modalitățile prin care aceștia pot fi reintegrați în societate. Citește mai departe