Navigate / search

Despre mașini vechi și suflete nobile

În fiecare an în prima duminică din noiembrie, în Londra are loc o expoziție de mașini de epocă. Atunci Regent Street, unul dintre cele mai aglomerate bulevarde din oraș, se închide pentru a face loc strămoșilor autovehiculelor care circulă în mod normal prin zonă.

Având la dispoziție doar câteva ore pentru a face o impresie, fiecare mașină vine gătită cum se cuvine. Dacă ar putea vorbi, cu siguranță că s-ar lăuda cu caroseria bine lustruită, cu tapițeria care după o sută de ani arată ca nouă sau cu motorul care toarce ca o pisică pe sobă. Citește mai departe

Viață de nobil – Holkham Hall

Când am intrat pe poarta de la Holkham Hall m-a izbit din prima verdele aprins al ierbii. E verdele acela paradisiac cu care se laudă câmpiile britanice. Și apoi copaci. Mulți copaci. ”Sunt peste un milion pe proprietate” susține administratorul Michael Daley.

Proprietatea aparține familiei Coke. Sir Edward Coke a cumpărat pământul (în jur de 100km2) în 1609, iar strănepotul său, Thomas Coke, primul Earl de Leicester, a dispus ridicarea clădirii maiestuoase care poate fi admirată și astăzi. Un earl este un nobil care avea în administrare o anumită regiune, titlul său fiind oarecum similar cu cel de conte. Citește mai departe

Legi mai mult sau mai puțin stupide care sunt încă în vigoare în Marea Britanie

Marea Britanie e o țară care se mândrește cu practicile sale democratice (chit că se pot găsi și contra-argumente) și cu sistemul său legislativ vechi de sute de ani.

Problema e că multe legi au fost adoptate, dar nu și abrogate atunci când practicile uzuale nu le mai impuneau. Astfel că și în ziua de astăzi, în Marea Britanie există o serie de legi decrepite care, teoretic, încă sunt în vigoare. Citește mai departe

Pe cărări de coastă. În Norfolk.

O potecă îngustă de lemn este singurul refugiu din zonă. În stânga mlaștină. În dreapta tufe mari de vegetație. Pășesc cu atenție. Mă simt ca o gimnastă aflată în fața unui concurs major la bârnă. Sunetul pașilor are accente metalice din cauza plasei care învelește scândurile de lemn.

Grupul de jurnaliști din care fac parte înaintează greoi. Apoi din ce în ce mai repede, semn că a început să deprindă tainele cărării. ”Pe această porțiune se cade cel mai adesea” ne spune ghidul Tim Lidstone. Își poartă părul cu breton, iar fața sa rotundă cu ochelari mă face să mă gândesc la un Harry Potter ajuns la maturitate. Citește mai departe

Cea mai mică închisoare din lume!?

Am trecut de multe ori prin Trafalgar Square. Am vizitat National Gallery, l-am pozat pe Nelson, am fost acolo când a început numărătoarea inversă până la Jocurile Olimipice și cu multe, multe alte ocazii. Dar abia de curând am remarcat în apropiere un fel de foișor cu o construcție interesantă.

Are o ușiță mică și neagră cu gemulețe pătrățoase și un fel de felinar pe acoperiș. Uitându-mă înăuntru am remarcat un fel de prize prinse de perete și un instrument care semăna cu un detector uriaș de metale. În rest nimic. La avizierul lipit în afară erau trecute câteva informații despre evenimentele din zonă. Nimic despre utilitatea spațiului respectiv. Citește mai departe

Acasă la Beefeater – ultima distilerie tradițională din Londra

Beefeater este singura distilerie tradițională care mai există în Londra. Produce anual în jur de 40 de milioane de sticle de gin și are încasări de sute de milioane de lire sterline. Și totul cu doar 5 angajați.

E adevărat că partea de îmbuteliere a fost plasată unei fabrici din Scoția care aparține de compania mamă, dar ginul în sine este produs de doar 5 oameni, care zi de zi degustă, măsoară, cântăresc, pentru ca rețeta să iasă perfect. Citește mai departe

“Cel mai murdar pub din Londra”

Pe bulevardul Bishopsgate, foarte aproape de gara Liverpool Street, se află un pub pe nume Dirty Dick’s. Ca să fie siguri că nu-l poți rata, patronii au agățat de două ori la intrare numele stabilimentului.

Când am intrat eu în pub era deja seară și aproape că nu mai găseai locuri nici în picioare. Clientela era formată în mare parte din domni îmbrăcați la costum, care beau pint după pint într-o gălăgie infernală. Inițial am vrut să ies și să merg în altă parte, dar m-am gândit că peste tot trebuie să fie la fel. Așa că am început să-mi croiesc drum înspre tejghea. Citește mai departe